“Iubește-l pe Dumnezeu și apoi fă ce vrei”

Distribuie:

Share Button
Share Button

Viaţa este este un şir de concursuri în care ne întrecem uneori cu alţii, însă cel mai adesea cu noi înşine. Unul dintre cele mai frumoase, însă în acelaşi timp cele mai grele concursuri este să iubim şi să fim iubiţi. Paradoxul este că aproape fiecare persoană crede că iubeşte suficient, timp în care simte că nu este iubită pe măsură. Cât de intensă trebuie să fie dragostea noastră pentru Dumnezeu, noi înşine, familie, Biserică, oameni în general? Deseori ne întrebăm: ,,Care este măsura dragostei?”

Măsura dragostei este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste, adică tot ce ştim despre dragoste, este că dragostea este totul. Dragoste înseamnă a înceta să trãieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, valorile, priorităţile, plăcerea să nu depindă decât de o singurã Fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită dedicării, a-ţi închina viaţa lui Dumnezeu; înseamnă a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere, a atinge excelenţa într-o viaţă de om care-şi urmează Creatorul.
Dragostea este cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţatã, este responsabilitate supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un început. Dragostea este chemarea supremă pentru fiecare muritor să se desăvârşească, să atingă excelenţa, să semene cu Creatorul său.

Alteori ne întrebăm: ,,Pe cine trebuie să iubesc mai mult, pe Dumnezeu, pe mine sau pe aproapele meu?” La toate întrebările oamenilor, viaţa răspunde în multe feluri; Biblia, într-un singur fel, adică în maniera lui Dumnezeu.
Cel mai mult şi în primul rând trebuie să-L iubim pe Dumnezeu. ,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” (Matei 22:37). Pe Dumnezeu trebuie să-L iubim mai mult decât pe noi înşine, ca şi martirii care au acceptat moartea cu Dumnezeu, mai degrabă decât viaţa despărţiţi de El. ,,Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga” (Matei 10:39).

Dovada că Îl iubim pe Dumnezeu este că ne conformăm viaţa Cuvântului Său: ,,Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15); ,,Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu” (Ioan 14:23). Pe Dumnezeu Îl iubim atunci când împlinim Cuvântul Său, altfel nu avem nici o legătură cu El.

În al doilea rând, trebuie să ne iubim pe noi înşine şi, în egală măsură, pe aproapele nostru: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39). Mântuitorul a spus: ,,Cine are două haine, să împartă cu cine nu are niciuna…” (Luca 3:11). Nu trebuie să iubeşti pe aproapele mai mult decât pe tine însuţi, dându-i singura haină pe care o ai, însă trebuie să-l iubeşti cât pe tine însuţi, împărţind cu el între cele două haine pe care le ai. Pe oameni îi iubeşti atunci când ai interes pentru nevoile lor fundamentale în egală măsură cu ale tale.

Nu-L poţi iubi pe Dumnezeu fără să nu-i iubeşti pe oameni şi nu-i poţi iubi pe oameni fără să nu ai interes pentru nevoile existenţei lor.

Când Îl iubeşti pe Dumnezeu, nu-ţi mai rămâne nimic, de aceea se spune: ,,Iubeşte-L pe Dumnezeu şi apoi fă ce vrei!”
Misiunea care atinge excelenţa în viaţa umană este să-L iubeşti pe Dumnezeu mai mult decât pe tine şi interesele Împărăţiei Lui mai mult decât pe ale tale şi apoi să-l iubeşti pe cel de lângă tine la fel cum te iubeşti pe tine.

Sursa:bethanynewsite
——————————————————————————————————————–

Leave a comment

Your email address will not be published.

*



Current day month ye@r *