Condamnati la saracie!

Distribuie:

Share Button
Share Button

Parca si acum imi amintesc de privirea din ochii aceia blajini ai baietelului care a tinut in mana pentru prima data o portocala… A gustat din ea cu pofta si am putut recunoaste in privirile sale recunostinta. Era fericit poate pentru prima oara! Asa a fost vizita noastra la saraci din acel an geros de iarna. Cand am realizat ce inseamna saracia cu adevarat, m-am cutremurat. N-am inteles niciodata bucuria de a manca o portocala, insa am vazut-o prima data la un baietel de cinci anisori… I-am intins si o napolitana cu cacao.
A luat-o imediat, a desfacut-o si a muscat din ea. M-a facut sa rad acel copilas murdarit de ciocolata, care se impiedica printre piciorele noastre! Sa-i vad pe altii fericiti, m-a facut pe mine fericita, stiind ca am avut o mica contributie! Dupa atatia ani, amintirile acelea inca ma rascolesc… si de multe ori ma determina sa cred ca realitatea este cu mult mai aspra decat pare pentru noi. Ne plangem de atatea nevoi, insa nu stim ca altii au fost condamnati la o viata in mizerie si saracie. Sunt atatia copii, ca si Marius, care n-au gustat niciodata o portocala sau n-au avut sansa sa se joace cu o jucarie. Ma gandeam cat sunt de nevinovati de soarta lor… Prea putini reusesc sa se ridice deasupra tuturor piedicilor puse de viata si sa inainteze spre succes.
Restul raman ingropati in mocirla societatii in care traiesc, fara sa realizeze ca viata este mai mult de atat! Ca dreptul de a se bucura il au si ei, la fel ca si noi… Se modeleaza dupa vesnicul tipar mediocru, care nu cere decat acceptarea statutului propriu si resemnare… si raman ascunsi in umbra saraciei toata viata. Trist! Nu vor putea niciodata sa-si indeplineasca visurile, sau nici macar nu au visuri…
Niciodata nu vor putea merge intr-o vacanta, cum cei mai multi o fac, ci doar sa-si mentina traiul de pe o zi pe alta… si mai grav, poate nu vor auzi niciodata de Dumnezeu! Sau Il vor respinge pentru ca nu inteleg! Si dupa o viata de durere, ii astepta o vesnicie de durere… Atat de trist! Nemaipomenit de trist! Cat de imuni putem ramane noi, la asemenea tragedii care se intampla chiar acum, chiar in aceasta secunda, pe acest pamant.

Sursa: http://ancaluta.pasi.ro/ poza: www.citeste-ne.ro

 


 

Leave a comment

Your email address will not be published.

*



Current day month ye@r *